Motoreta s-a stricat, asadar am fost nevoiti sa o lasam acolo, departe, la
numai vreo 9 ore de mers cu trenul pana acasa, si nu din Austria :). Mi-am scos
cartea si dupa vreo 4 ore reusisem sa citesc fix 2 pagini. Caldura mare afara
si mai ales in tren, asa ca la clasa 1.
Ma gandeam ca luna iunie a reusit cu success sa se metamorfozeze in iulie
arzator si cu siguranta aerul in efectul de sera din august. Nasul, suparat ca
toata lumea ii arunca in carca puhoarea din vagon si satul sa dea explicatii a
avut o criza de nervi, s-a dus la "panoul de butoane" spunand ca-si
baga p... in el de aer conditionat si ca nu-l poate repara, ca a incercat, sa
facem reclamatie daca vrem ca el oricum incepand de a doua zi isi ia
concediu medical. Ce sa mai... veritabila scena din Caragiale.
La 2 randuri in fata mea, in genunchi pe scaun, o fata, maxim 30 de ani
insa putin imbatranita, incredibil de fascinata privea pe fereastra peisajele,
sorbea din priviri fiecare imagine, avea momente in care zambea... si eu care
credeam ca numai pana pe la 10 ani ti se poate intampla asta. O alta cred ca a
reusit sa bata recordul de vorbit la telefon. Intr-un final am atipit vreo 20-
30 de min...cand m-am trezit trenul mergea la fel de incet, eram abia la
Rupea....langa fata-fascinata-de-peisaje mai venise una la fel, se mirau
impreuna de un un animal pe care-l vazusera printre copaci "avea urechi si
blana si semana cu pisica" - cel mai probabil o vulpe. Mi-au placut chiar
asa cum erau. Cam cu o ora inainte de destinatia cat de cat finala,
inevitabilul s-a produs, usa dintre vagoane s-a deschis si inauntru a patruns
un miros insuportabil de urina de la wc-ul de langa. Geamurile erau incuiate,
nu intra si nu iesea nimic, singura solutie a fost sa fugim toti in capatul
celalalt al vagonului...de la Clasa I. In curand duhoarea plutea peste tot...
