Dupa atatia ani in care am trait multe bucurii insa in care am trecut poate tot peste atatea probleme si necazuri, cred ca sufletul e ca un puzzle.
Fiecare problema, mai mica sau mai mare,
imprastie bucati din el sau il imprastie pe tot. O perioada apoi iti strigi
disperarea, durerea si neputinta de muritor, apoi, sarguincios, le aduni pe toate si le
pui la loc, piesa cu piesa.
Poti sa ai norocul sa le gasesti pe toate si sa
te reintregesti ca om insa poti sa ai ghinionul sa nu le mai gasesti pe toate
si atunci ceva iti va lipsi toata viata. Din cand in cand, iti va mai picura o
lacrima in amintirea pieselor pierdute.
