De cateva zile imi e dor din tot sufletul sa fiu iar copil...
Cum ar fi daca ne-am putea intoarce din cand in cand?!!...macar atunci cand avem nevoie de o pauza.
Sa spui "piua" si totul sa incremeneasca in prezent, sa te intorci atunci cand te jucai frunza cu Nelutu, cu Mariana, cu Irina, cu Mimi, cu Paul...si multi altii. Sa exersezi saritura hotului pe gardul vecinului, sa te bati cu bulgari de zapada pana la epuizare, sa alergi, sa cazi, sa sari coarda, sa strige mama dupa tine sa treci la lectii ca altfel ti-o iei rau.
Doamne, imi amintesc ca eram toata julita, de la genunchi pana la podurile palmelor, nu stiu cum reuseam insa stiu sigur ca nu eram cel mai cuminte copil. Culmea era ca oricat de tare m-as fi lovit nu ma durea, gandul era doar la joaca.
Bataile cu apa erau de departe cele mai tari si d-asta sunt chitita in vara asta sa reimprospatez memoria catorva vecini cu vreo doua galeti de apa :)...sper numai ca apoi sa mai vorbeasca careva cu mine.
Acum, prietenii copilariei nu mai sunt, Paul si Nelutu au murit (mult, mult prea devreme), cu Mariana si Irina nu mai vorbesc, ne-am certat cand am devenit oameni maturi cu "minte mai multa", si se pare ca definitiv...Mimi s-a maritat cred ca pe la "cuca macaii" ca nu am mai vazut-o de ani buni...ceilalti, la fel...nu mai stiu prea multe despre ei.
Amintiri, cateva lacrimi ce-mi curg pe obraji si da, imi e dor sa ma joc din nou cu ei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu